Suna a “hai sa ne plangem de mila”, zic eu. Suna a “hai sa ne uitam la tara noastra murdara si sa ne plangem de mizeria din ea sau sa mergem intr-una unde au facut altii curat”. De ce sa punem mana pe matura si sa strangem gunoiul? De ce sa luam pamatuful sa dam praful la o parte de pe valorile noastre? Nu, nene. Ne bagam picioarele si ne plangem de mila ca nu ne-a dat o tara mai curata, dupa caz, Dumnezeu, Basescu, Iliescu, Boc sau oricine altcineva in afara de noi.

Eu nu vad o tara fara rost. Vad un pamant ce striga sa fie inteles si apreciat la adevarata valoare.

Vad oameni inventivi si inteligenti.

Vad traditie si curaj. Vad istorie. Vad mult potential. Potentialul acesta nu se realizeaza daca ne dam cu presupusul sau doar scriem posturi pe blog. Se intampla doar daca facem fiecare ceva. Marunt. 22 de milioane de lucruri marunte fac lucruri mari.

Am fost un popor condus atat de mult timp incat nu stim ce sa facem cu libertatea. Ni se pare o povara ca nu ia cineva pentru noi deciziile alea bune. Bradut se refugiaza in Thailanda si plange tarii de mila pentru ca presedintele nostru nu ne pune sa crestem legume, just in case. Ei bine eu nu vreau sa cultiv legume. Tinerii romani construiesc startup-uri internationale, rezolva problemele economiei mondiale si au un loc mai bun decat in curtea din spate la cules rosii si castraveti.

Bradut, daca vrei sa faci ceva pentru tara asta intoarce-te aici. Construieste o afacere. Educa oamenii. Impartaseste din cunostintele tale. Trecutul nu mai poate fi schimbat dar viitorul da.

Daca reusim sa schimbam prezentul pentru un viitor mai bun atunci eu, ca si oricare cetatean al tarii acestea, primesc dreptul sa visez. Visez la o zi in care nu ne vom mai plange de mila, vom lupta pentru locul pe care simtim ca il meritam. O zi in care romanii vor spune mandri ca sunt romani.

Nu as vrea sa intru in detalii subiective ci vreau doar sa arunc putina lumina asupra economiei ce poate functiona in acest caz.

Punctul 1. Impozitul pe averile celor bogati ii saraceste pe cei saraci.

La prima vedere acest lucru dezavantajeaza o anumita clasa sociala - cea a celor instariti. Intrebarea este … oare este chiar asa? Un guvern liberal ar permite asa ceva? Ar fi ilogic si impotriva ideologiei de partid, nu?

Sa analizam putin datele. O impozitare de 0.5% pare putin dar la numere mari acopera foarte mult. Ar fi un motiv bun pentru oricare dintre cei vizati sa isi mute averile in banci elvetiene, ceea ce pare ca se si intampla.

Estimand capitalul acestei clase la aproximativ 20% (grosul sta in capitalul claselor de jos si mijlocie,  chiar daca distributia este clar inegala). Daca un minim de jumatate si-ar muta averile (logic, probabil) am avea o scadere de 10% a masei monetare.

Ca rezultat Banca Nationala va creste masa monetara, cauzand o crestere a inflatiei. O crestere a inflatiei, adaugandu-se unor salarii in cel mai bun caz stabile, ar scadea puterea de cumparare a masei, cauzandu-le celor din clasele de jos si mijlocie o putere de cumparare mai scazuta si practic saracire.

Concluzie 1: cei ce vor suferi de pe urma acestei miscari sunt cei nevizati de impozitarea pe avere. Chiar cei ce se considera indreptatiti de aceasta miscare.

Punctul 2. Impozitul pe avere ii imbogateste pe cei bogati

Moneda nationala este dependenta intr-o masura importanta de inflatie. Inflatia crescanda destabilizeaza moneda. Paritatea leu-euro inclina in directia euro.

O moneda slaba favorizeaza exporturile. Cei ce actioneaza in aceasta zona vor avea venituri mai mari practic.

Concluzie 2: The rich get richer.

Final: la prima vedere avem o miscare populista. O analiza chiar si sumara demonstreaza inversul. De asemenea - ceea ce la prima vedere pare o masura destabilizatoare pentru economie pare sa aiba toate sansele sa se transforme intr-un mod de a incuraja productia, exportul si intreprinzatorii mari.

Acum vreo 3-4 zile am vazut un film cu Denzel Washington in rolul principal. Filmul se numea The Great Debaters si este povestea unei echipe de dezbateri, formata din membrii afro-americani, echipa ce trece peste obstacole si greutati, ajutati de victorii si intariti de infrangeri.

Este poveste adevarata a unui profesor ce lupta cu separarea nedreapta intre albi si negri prin ceea ce stie mai bine: profesoratul.

Echipa porneste dintr-o ilustra umbra a anonimitatii si ajunge sa infranga campionii en-titre, Harvard, depasind limitele a ceea ce parea posibil la momentul respectiv si inspirand membrii comunitatii afro-americane sa viseze la egalitate si drepturi egale.

Filmul trateaza probleme rasiale, injustitia sociala si altele. Din punctul meu de vedere insa trateaza Dorinta de Reusi, ingredientul secret al reusitelor, sora buna cu Inconstienta si Ignorarea Limitelor.

Exista un pasaj interesant in film in care personajul principal, profesorul Melvin Tolson, este intrebat de studenti de originea sa si mai exact despre tatal sau. Pornind o tirada ce explica modul in care sclavii negrii erau tratati de catre stapanii lor astfel in cat spiritul si mintea sa se inmoaie, lasand insa trupul puternic pentru munca, acesta conchide cu un mesaj memorabil. Citatul nu il tin minte exact dar spune ca datoria sa este aceea de a se asigura ca trupul puternic al studentilor lor sa primeasca un spirit la fel de puternic, pe care stapanii sa nu il poata indoi sau infrange. Originile sale palesc in fata datoriei.

Bratul puternic si spiritul slab al Romaniei

Ce legatura are acest lucru cu Romania?

Ei bine, am fost inspirat de ceea ce a spus Radu Georgescu. Asadar m-am gandit de unde vine aceasta neputinta a romanilor.. De unde vine instinctul de auto-umilire? De unde si pana unde nevoia de a ne batea joc de originile noastre? De unde orbirea la imensele oportunitati din tara?

Am inteles in cele din urma: mai mult sau mai putin, tara aceasta a fost sub ocuparea cuiva. Istoric, in ultimii 2000 de ani am fost mandri de rezistenta tacita impotriva ocupatiei de o sorginte sau alta. In ultimii 2000 de ani am fost supusii cuiva ce ne dorea destul de puternici cat sa muncim insa destul de slabi cat sa nu gandim.

Spiritul acestui popor a fost lovit si batjocurit. Ni s-a spus ca suntem incapabili, ne-au fost omorati liderii (sau ni i-am omorat singuri), am fost impinsi in corzi si loviti pana cand ne-am obisnuit cu pozitia fruntii aplecate. Am inventat chiar un proverb pe tema aceasta - “Capul plecat sabia nu-l taie”.

Unde suntem acum?

Cred ca odata la 100 - 200 de ani tarii acesteia i se da sansa de a ridica fruntea si a se impune. Pana acum nu am facut-o. Ne-am autosabotat. Acum cred ca avem o astfel de sansa. Sunt increzator in semenii mei si in locul in care m-am nascut. Am spus-o de multe ori si o spun si acum. Caut motive pentru a ma lauda ca sunt roman si nu motive pentru a ma scuza ca sunt roman. Cateva dintre aceste motive le gasiti aici.

Sper sa ca generatiile ce vin sa creada in ei insisi. Sa creada ca sunt la fel de buni si poate chiar mai buni decat alti locuitori ai acestei lumi. Sper ca mentalitatea de tara si om inferior celorlalti sa dispara si sa putem ca in viitor sa privim cu privirea inainte, dupa ce coloana vertebrala ni s-a indreptat.

Stiu ca pare ciudat pentru piata romaneasca dar am putut sa construim o strategie de marketing online alaturi de acesti oameni foarte bine fara ne bagam nasul in codul lor.

Am facut rich media, am facut social media, email marketing si am facut search engine marketing. Un mix interesant si eficient. Sper ca lucrurile sa mearga din ce in ce mai bine si anul viitor sa facem si mai multe lucruri impreuna.

Acelasi trend nu il observ si la sate unde oamenii merg cu mic cu mare la vot pentru a-l alege pe cel ce-a venit cu sarsanaua mai atragatoare la poarta.

As vrea sa le aduc aminte elitelor ca sunt responsabili pentru mai mult decat idei, dezvoltarea culturii, socialului si economicului. Sunt responsabili si pentru carmuirea acestei tari. Presupunandu-se ca stiu mai multe decat ceilalti ar trebui sa inteleaga importanta unei decizii democratice bazate atat pe optiunea maselor cat si a elitelor.

Candidatii nostri nu sunt perfecti dar sunt sigur ca unul dintre ei, in mintea fiecaruia dintre noi, este mai bun decat celalalt. Exact ca in viata: suntem pusi sa alegem din mai multe optiuni imperfecte. Cei neadaptati nu aleg nimic.

Ca sa sumarizez: dragii mei, refuzul de a vota nu va aduce nici un beneficiu. Vor alege altii pentru voi. Lasati in urma teoriile conspirationiste. Lasati in urma ceea ce credeti ca este hip si cool. Aveti in primul rand un drept: dreptul la vot. Oameni au murit pentru acest drept. Nu va bateti joc de el.

Lucrez in online de vreo 8 ani. Inainte de asta am mai cochetat cu internetul din curiozitate si entuziasm. Am citit multe. Am experimentat multe. Inca sunt curios sa vad ce nebunie interactiva mai apare. Cu toate astea pot spune cu mana pe inima ca habar nu am de nimic. Pentru ca este un domeniu tanar, pentru ca 8 ani nu inseamna experienta indeajuns dar in primul rand pentru ca totul se schimba atat de repede.

Nu imi este rusine sa imi recunosc limitarile. Asa pot trece peste ele.

De asemenea consider ca premiile Internetics sunt un standard pentru industria din Romania si ca cei ce au castigat au castigat pe drept.

Consider de asemenea ca Razvan Matasel stie ce spune in industria de publicitate. Are un nume si pe zona de conventional am inteles ca ruleaza puternic.

Dar sincer nu inteleg de unde atata siguranta pe sine pe un subiect care nu este inteles nici macar marginal in declaratiile de aici? Inteleg ca am citit studii de caz. Inteleg ca am auzit ce au facut prietenii nostri din UK ce au trecut din conventional in digital. Inteleg pana si faptul ca atunci cand intorci banii cu lopata prin bugetul clientului incepi sa te simti omnipotent si omniscient. Dar cum sa le stii pe toate?

Dar in fine - ce stiu eu?

UPDATE: stiu totusi ceva. Pentru ca am vazut fenomenul. Omul din publicitate trece in digital si dupa cateva nereusite practice si bravade teoretice isi da seama ca de fapt chiar trebuie sa invete. Asa ca lasa ciocul mic, incepe sa vina pe la evenimente, citeste, pune intrebari si dupa vreo doi-trei ani incepe sa invete cate ceva. Nu exista tranzitie usoara. Interactivul musteste dinspre viitor. Dar pana cand bei vinul trebuie sa inveti sa culegi strugurii.

Daca pot sa sumarizez intr-un cuvant ceea ce am simtit, vazut si auzit acesta ar fi “incredibil”. Spun incredibil pentru ca ceea ce s-a petrecut pe nava scoala 281 as fi crezut a fi posibil doar in filme si carti inspirationale.

Am intalnit oameni de exceptie. Am vazut fapte ce merita povestite intregii tari si intregii lumi. Am vazut dorinta de reusita, am vazut pasiune si inflacarare nebuneasca si apoi caderi dinspre stele in apa rece a Marii Negre atunci cand misiunea a fost anulata.

A fost singurul moment din viata mea in care am simtit implicare totala din partea unui grup de oameni. Am vazut aproape 100 de oameni strans grupati in jurul unui vis. Traind acest vis. Inspirand acest vis. Aceeasi oameni i-am vazut suferind, cu lacrimi ascunse in coltul ochilor, atunci cand visul parea sa se fi sfarsit si plini de viata si speranta cateva ore mai tarziu cand stiam cu totii ca este doar un pas. Un test din care am invatat si care ne duce mai departe.

Am vazut oameni lucrand impreuna. Am vazut insusi amiralul marinei romane incurajand atunci cand moralul era scazut si totul parea fara speranta.

Din momentul in care am ajuns in port si pana in momentul in care am iesit, timp de doua nopti si trei zile in largul marii, in timpul meselor mancate alaturi de echipajul navei si ARCA, in timpul momentelor traite la maxim o idee imi revenea obsesiv in minte: “Simt atingerea istoriei”. Pentru ca acesti oameni extraordinari asta faceau – creau istorie.

M-am intors linistit. M-am intors increzator in viitor. M-am intors plin de speranta si puternic. Datorita lor.

In incheiere - asa cum cineva drag mi-a spus astazi – ARCA ne arata drumul catre stele.

Explicatia este urmatoarea: “Sună Gratis funcţionează extrem de simplu. După selectarea unei companii client paginiaurii.ro, orice vizitator al paginiaurii.ro poate da click pe butonul „Sună Gratis” fie din pagina de rezultate, fie din cea de detalii a companiei respective. Va aparea o fereastră în care îşi va introduce numărul de telefon (fix sau mobil) precum şi perioada de timp în care doreşte să fie sunat (imediat, într-un minut, în 3/5 minute), apoi va apăsa butonul „Sună-mă”. În timpul solicitat un robot va suna simultan şi vizitatorul şi clientul Pagini Aurii şi îi va pune în legătură telefonică.

Orice utilizator va putea să apeleze fără restricţii companiile din paginiaurii.ro, de câte ori doreşte, pentru a putea lua o decizie avantajoasă de cumpărare. Poate folosi opţiunea Sună Gratis nelimitat şi gratuit pentru a face o comandă la taxi sau pizza, pentru a cere detalii despre produse şi servicii, a face o programare la doctor sau la un service auto sau a pentru cere o ofertă de la un potenţial furnizor etc. Toate costurile vor fi suportate de Pagini Aurii.”

Cu timpul am observat ca nu este nimic in neregula cu modul meu de a vedea lucrurile, pe un termen mai larg decat prezentul ci mai degraba este ceva in neregula cu cei ce nu percep decat prezentul.

Intalnesc oameni ce au strategii si viziune pe termen “lung” de un an. Vad oameni ce ma stiu de mai putin de un an si deja ma pot cataloga pe baza unor preconceptii.

Am primit la un moment dat un comentariu in care un tip cu care nu am discutat niciodata, coleg de breasla, ma cataloga drept “Gigi Becali al internetului”. Dupa socul initial, trecand peste comparatia vadit tendentioasa, am sters comentariul. Consider ca a scris lucrurile acestea in momente de neliniste personala.

Iar asta nu este nimic. Zi de zi intalnesc rautati si cuvinte care dor. La inceput am incercat sa le inteleg. Am incercat sa vad ce fac gresit. Mi-am dat seama ca totusi totul se rezuma la ceva simplu. Perspectiva. Cultural suntem programati sa aruncam cu pietre in marul laudat. Desi s-ar putea ca intr-o zi sa ne hraneasca.

Da. Ati auzit bine. Sunt optimist. Cred ca este sfarsitul inceputului capitalismului. Cred ca incepem sa intelegem. Cred ca exista echilibru. Cred ca puterea se transmite si este accesibila celor ce vor sa schimbe ceva.

Cred ca pentru prima data in ultimii 2000 de ani Romania ar putea sa fi trecut de inceputul democratiei. Cred ca ne putem conduce singuri. Cred ca putem alege si schimba directia tarii. Cred ca exista oameni ce isi pun probleme de etica. Nu sunt inca cei ce ies in fata dar lucrurile se schimba.

Coruptie? Exista peste tot in lume. Doar ca in unele tari tehnica s-a rafinat.

Lipsa infrastructurii? Nu avem. Si ce? Am avut o crestere de 8% a PIB-ului in 2007 si 2008. Mult. Foarte mult. Nu ar trebui sa ne mandrim cu faptul ca am reusit asta in conditiile date?

Nu exista siguranta zilei de maine? Poti fi sigur de ziua de maine doar daca esti sigur ca o sa mori. Asa ca hai sa nu mai fim copii.

Educatia si sanatatea sunt la pamant? Asa sunt peste tot in lume.

Nivelul de trai este scazut? O sa il imbunatatim.

Daca totusi trebuie sa ne punem intrebari serioase legate de ceva este respectul de sine. Daca noi, ca si romani, nu ne respectam - nimeni nu ne va respecta.

Este momentul sa ridicam capul sus si sa aratam ce putem sa facem. Sa aratam ce poate sa faca “licheaua inventiva” (am auzit undeva si mi-a placut) ce este romanul. Sa aratam ca putem sa gandim, sa vedem in perspectiva, sa schimbam status quo-ul si sa scoatem zona asta a Europei din umbra. Putem.