Mihai Dragan - kindablog

Cand eram copil visam ce urma sa fac atunci cand voi fi mare. Interesant este ca ceea ce voiam sa devin este destul de apropiat de ceea ce sunt acum. Cu plusuri si minusuri. Cand insa impartaseam cu cei din jurul meu ideile si planurile primeam invariabil un raspuns de genul “termina cu prostiile”.

Cu timpul am observat ca nu este nimic in neregula cu modul meu de a vedea lucrurile, pe un termen mai larg decat prezentul ci mai degraba este ceva in neregula cu cei ce nu percep decat prezentul.

Intalnesc oameni ce au strategii si viziune pe termen “lung” de un an. Vad oameni ce ma stiu de mai putin de un an si deja ma pot cataloga pe baza unor preconceptii.

Am primit la un moment dat un comentariu in care un tip cu care nu am discutat niciodata, coleg de breasla, ma cataloga drept “Gigi Becali al internetului”. Dupa socul initial, trecand peste comparatia vadit tendentioasa, am sters comentariul. Consider ca a scris lucrurile acestea in momente de neliniste personala.

Iar asta nu este nimic. Zi de zi intalnesc rautati si cuvinte care dor. La inceput am incercat sa le inteleg. Am incercat sa vad ce fac gresit. Mi-am dat seama ca totusi totul se rezuma la ceva simplu. Perspectiva. Cultural suntem programati sa aruncam cu pietre in marul laudat. Desi s-ar putea ca intr-o zi sa ne hraneasca.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS