Corpul puternic si spiritul vlaguit
O poveste pentru suflet
Acum vreo 3-4 zile am vazut un film cu Denzel Washington in rolul principal. Filmul se numea The Great Debaters si este povestea unei echipe de dezbateri, formata din membrii afro-americani, echipa ce trece peste obstacole si greutati, ajutati de victorii si intariti de infrangeri.
Este poveste adevarata a unui profesor ce lupta cu separarea nedreapta intre albi si negri prin ceea ce stie mai bine: profesoratul.
Echipa porneste dintr-o ilustra umbra a anonimitatii si ajunge sa infranga campionii en-titre, Harvard, depasind limitele a ceea ce parea posibil la momentul respectiv si inspirand membrii comunitatii afro-americane sa viseze la egalitate si drepturi egale.
Filmul trateaza probleme rasiale, injustitia sociala si altele. Din punctul meu de vedere insa trateaza Dorinta de Reusi, ingredientul secret al reusitelor, sora buna cu Inconstienta si Ignorarea Limitelor.
Exista un pasaj interesant in film in care personajul principal, profesorul Melvin Tolson, este intrebat de studenti de originea sa si mai exact despre tatal sau. Pornind o tirada ce explica modul in care sclavii negrii erau tratati de catre stapanii lor astfel in cat spiritul si mintea sa se inmoaie, lasand insa trupul puternic pentru munca, acesta conchide cu un mesaj memorabil. Citatul nu il tin minte exact dar spune ca datoria sa este aceea de a se asigura ca trupul puternic al studentilor lor sa primeasca un spirit la fel de puternic, pe care stapanii sa nu il poata indoi sau infrange. Originile sale palesc in fata datoriei.
Bratul puternic si spiritul slab al Romaniei
Ce legatura are acest lucru cu Romania?
Ei bine, am fost inspirat de ceea ce a spus Radu Georgescu. Asadar m-am gandit de unde vine aceasta neputinta a romanilor.. De unde vine instinctul de auto-umilire? De unde si pana unde nevoia de a ne batea joc de originile noastre? De unde orbirea la imensele oportunitati din tara?
Am inteles in cele din urma: mai mult sau mai putin, tara aceasta a fost sub ocuparea cuiva. Istoric, in ultimii 2000 de ani am fost mandri de rezistenta tacita impotriva ocupatiei de o sorginte sau alta. In ultimii 2000 de ani am fost supusii cuiva ce ne dorea destul de puternici cat sa muncim insa destul de slabi cat sa nu gandim.
Spiritul acestui popor a fost lovit si batjocurit. Ni s-a spus ca suntem incapabili, ne-au fost omorati liderii (sau ni i-am omorat singuri), am fost impinsi in corzi si loviti pana cand ne-am obisnuit cu pozitia fruntii aplecate. Am inventat chiar un proverb pe tema aceasta - “Capul plecat sabia nu-l taie”.
Unde suntem acum?
Cred ca odata la 100 - 200 de ani tarii acesteia i se da sansa de a ridica fruntea si a se impune. Pana acum nu am facut-o. Ne-am autosabotat. Acum cred ca avem o astfel de sansa. Sunt increzator in semenii mei si in locul in care m-am nascut. Am spus-o de multe ori si o spun si acum. Caut motive pentru a ma lauda ca sunt roman si nu motive pentru a ma scuza ca sunt roman. Cateva dintre aceste motive le gasiti aici.
Sper sa ca generatiile ce vin sa creada in ei insisi. Sa creada ca sunt la fel de buni si poate chiar mai buni decat alti locuitori ai acestei lumi. Sper ca mentalitatea de tara si om inferior celorlalti sa dispara si sa putem ca in viitor sa privim cu privirea inainte, dupa ce coloana vertebrala ni s-a indreptat.
Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS
(2) Comentarii
12/15/09 |
In categoria
Adauga primul comentariu





