Mihai Dragan - kindablog

Pornind de la acest articol, si vazand unul dintre comentarii, mi-a trecut prin cap o idee: romanul care stie de toate este omniprezent.

Lucrez in online de vreo 8 ani. Inainte de asta am mai cochetat cu internetul din curiozitate si entuziasm. Am citit multe. Am experimentat multe. Inca sunt curios sa vad ce nebunie interactiva mai apare. Cu toate astea pot spune cu mana pe inima ca habar nu am de nimic. Pentru ca este un domeniu tanar, pentru ca 8 ani nu inseamna experienta indeajuns dar in primul rand pentru ca totul se schimba atat de repede.

Nu imi este rusine sa imi recunosc limitarile. Asa pot trece peste ele.

De asemenea consider ca premiile Internetics sunt un standard pentru industria din Romania si ca cei ce au castigat au castigat pe drept.

Consider de asemenea ca Razvan Matasel stie ce spune in industria de publicitate. Are un nume si pe zona de conventional am inteles ca ruleaza puternic.

Dar sincer nu inteleg de unde atata siguranta pe sine pe un subiect care nu este inteles nici macar marginal in declaratiile de aici? Inteleg ca am citit studii de caz. Inteleg ca am auzit ce au facut prietenii nostri din UK ce au trecut din conventional in digital. Inteleg pana si faptul ca atunci cand intorci banii cu lopata prin bugetul clientului incepi sa te simti omnipotent si omniscient. Dar cum sa le stii pe toate?

Dar in fine - ce stiu eu?

UPDATE: stiu totusi ceva. Pentru ca am vazut fenomenul. Omul din publicitate trece in digital si dupa cateva nereusite practice si bravade teoretice isi da seama ca de fapt chiar trebuie sa invete. Asa ca lasa ciocul mic, incepe sa vina pe la evenimente, citeste, pune intrebari si dupa vreo doi-trei ani incepe sa invete cate ceva. Nu exista tranzitie usoara. Interactivul musteste dinspre viitor. Dar pana cand bei vinul trebuie sa inveti sa culegi strugurii.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Duminica la pranz m-am intors in Bucuresti dupa cea mai mare aventura a vietii mele de pana acum – testul ARCA pentru lansarea rachetei Helen.

Daca pot sa sumarizez intr-un cuvant ceea ce am simtit, vazut si auzit acesta ar fi “incredibil”. Spun incredibil pentru ca ceea ce s-a petrecut pe nava scoala 281 as fi crezut a fi posibil doar in filme si carti inspirationale.

Am intalnit oameni de exceptie. Am vazut fapte ce merita povestite intregii tari si intregii lumi. Am vazut dorinta de reusita, am vazut pasiune si inflacarare nebuneasca si apoi caderi dinspre stele in apa rece a Marii Negre atunci cand misiunea a fost anulata.

A fost singurul moment din viata mea in care am simtit implicare totala din partea unui grup de oameni. Am vazut aproape 100 de oameni strans grupati in jurul unui vis. Traind acest vis. Inspirand acest vis. Aceeasi oameni i-am vazut suferind, cu lacrimi ascunse in coltul ochilor, atunci cand visul parea sa se fi sfarsit si plini de viata si speranta cateva ore mai tarziu cand stiam cu totii ca este doar un pas. Un test din care am invatat si care ne duce mai departe.

Am vazut oameni lucrand impreuna. Am vazut insusi amiralul marinei romane incurajand atunci cand moralul era scazut si totul parea fara speranta.

Din momentul in care am ajuns in port si pana in momentul in care am iesit, timp de doua nopti si trei zile in largul marii, in timpul meselor mancate alaturi de echipajul navei si ARCA, in timpul momentelor traite la maxim o idee imi revenea obsesiv in minte: “Simt atingerea istoriei”. Pentru ca acesti oameni extraordinari asta faceau – creau istorie.

M-am intors linistit. M-am intors increzator in viitor. M-am intors plin de speranta si puternic. Datorita lor.

In incheiere - asa cum cineva drag mi-a spus astazi – ARCA ne arata drumul catre stele.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Am aflat de curand de o gaselnita interesanta a celor de la Pagini Aurii - suni gratis.

Explicatia este urmatoarea: “Sună Gratis funcţionează extrem de simplu. După selectarea unei companii client paginiaurii.ro, orice vizitator al paginiaurii.ro poate da click pe butonul „Sună Gratis” fie din pagina de rezultate, fie din cea de detalii a companiei respective. Va aparea o fereastră în care îşi va introduce numărul de telefon (fix sau mobil) precum şi perioada de timp în care doreşte să fie sunat (imediat, într-un minut, în 3/5 minute), apoi va apăsa butonul „Sună-mă”. În timpul solicitat un robot va suna simultan şi vizitatorul şi clientul Pagini Aurii şi îi va pune în legătură telefonică.

Orice utilizator va putea să apeleze fără restricţii companiile din paginiaurii.ro, de câte ori doreşte, pentru a putea lua o decizie avantajoasă de cumpărare. Poate folosi opţiunea Sună Gratis nelimitat şi gratuit pentru a face o comandă la taxi sau pizza, pentru a cere detalii despre produse şi servicii, a face o programare la doctor sau la un service auto sau a pentru cere o ofertă de la un potenţial furnizor etc. Toate costurile vor fi suportate de Pagini Aurii.”

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Cand eram copil visam ce urma sa fac atunci cand voi fi mare. Interesant este ca ceea ce voiam sa devin este destul de apropiat de ceea ce sunt acum. Cu plusuri si minusuri. Cand insa impartaseam cu cei din jurul meu ideile si planurile primeam invariabil un raspuns de genul “termina cu prostiile”.

Cu timpul am observat ca nu este nimic in neregula cu modul meu de a vedea lucrurile, pe un termen mai larg decat prezentul ci mai degraba este ceva in neregula cu cei ce nu percep decat prezentul.

Intalnesc oameni ce au strategii si viziune pe termen “lung” de un an. Vad oameni ce ma stiu de mai putin de un an si deja ma pot cataloga pe baza unor preconceptii.

Am primit la un moment dat un comentariu in care un tip cu care nu am discutat niciodata, coleg de breasla, ma cataloga drept “Gigi Becali al internetului”. Dupa socul initial, trecand peste comparatia vadit tendentioasa, am sters comentariul. Consider ca a scris lucrurile acestea in momente de neliniste personala.

Iar asta nu este nimic. Zi de zi intalnesc rautati si cuvinte care dor. La inceput am incercat sa le inteleg. Am incercat sa vad ce fac gresit. Mi-am dat seama ca totusi totul se rezuma la ceva simplu. Perspectiva. Cultural suntem programati sa aruncam cu pietre in marul laudat. Desi s-ar putea ca intr-o zi sa ne hraneasca.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Poate ca este perioada, poate ca sunt persoanele din viata mea, poate ca am motive obiective dar ma simt optimist legat de politica romaneasca.

Da. Ati auzit bine. Sunt optimist. Cred ca este sfarsitul inceputului capitalismului. Cred ca incepem sa intelegem. Cred ca exista echilibru. Cred ca puterea se transmite si este accesibila celor ce vor sa schimbe ceva.

Cred ca pentru prima data in ultimii 2000 de ani Romania ar putea sa fi trecut de inceputul democratiei. Cred ca ne putem conduce singuri. Cred ca putem alege si schimba directia tarii. Cred ca exista oameni ce isi pun probleme de etica. Nu sunt inca cei ce ies in fata dar lucrurile se schimba.

Coruptie? Exista peste tot in lume. Doar ca in unele tari tehnica s-a rafinat.

Lipsa infrastructurii? Nu avem. Si ce? Am avut o crestere de 8% a PIB-ului in 2007 si 2008. Mult. Foarte mult. Nu ar trebui sa ne mandrim cu faptul ca am reusit asta in conditiile date?

Nu exista siguranta zilei de maine? Poti fi sigur de ziua de maine doar daca esti sigur ca o sa mori. Asa ca hai sa nu mai fim copii.

Educatia si sanatatea sunt la pamant? Asa sunt peste tot in lume.

Nivelul de trai este scazut? O sa il imbunatatim.

Daca totusi trebuie sa ne punem intrebari serioase legate de ceva este respectul de sine. Daca noi, ca si romani, nu ne respectam - nimeni nu ne va respecta.

Este momentul sa ridicam capul sus si sa aratam ce putem sa facem. Sa aratam ce poate sa faca “licheaua inventiva” (am auzit undeva si mi-a placut) ce este romanul. Sa aratam ca putem sa gandim, sa vedem in perspectiva, sa schimbam status quo-ul si sa scoatem zona asta a Europei din umbra. Putem.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS