Televiziunea vietii
06/7/08 |
In categoria Ne nastem intr-o lume precreata, crestem si traim cu visuri impuse. Visam la o casa, masina frumoasa, familie fericita si vecini prietenosi - exact ca in filmele americane. Dar sunt oare visele noastre?
Media devine din ce in ce mai puternica iar aici nu ma refer doar la televiziune, radio sau presa scrisa - ma refer la orice fel de informatie structurata transmisa organizat. Fie ca e vorba de internet, discursuri de politicieni, reclame, filme, evenimente de promovare, concerte - toate creaza un camp de informatie impusa.
Realitatea este perceptie iar perceptia noastra este alterata de mii de surse zilnice care ne impun modul de trai. Am intalnit foarte multi oameni nefericiti in joburile lor dar incantati sa mearga in fiecare zi la birou sperand ca viitorul este fericit…. si asa ar trebui sa fie - nu asa ne spun reclamele?
Viata Mea Perfecta
Vedem la televizor persoane de cariera care stau sechestrate in birou dar sunt fericite pentru ca mananca iaurtul “Cutare” si apoi merg la Casa Lor Perfecta, in Masina Lor Luxuoasa, la Familia Lor Fericita, unde vor petrece Timp de Calitate. Si ne asteptam sa fie la fel daca facem la fel. Asa ca ne alegem o slujba plictisitoare intr-un birou plictisitor, dar care ne asigura destui bani ca sa platim creditul pentru Casa Noastra Perfecta, Masina Noastra Luxuoasa, dar nu mai avem Timp de Calitate de petrecut cu Familia Noastra Perfecta.
Am iesit dintr-o epoca a fricii si a manipularii fizice doar ca sa ne trezim intr-o noua epoca a fricii de nefericire si a manipularii psihice.
Din cand in cand mai auzim mesaje de genul “Ce visezi nu este visul tau” si ne este frica sa credem pentru ca este atat de confortabila viata noastra cu micile noastre depresii si micile noastre aspiratii de a fi o piulita mai mare in corporatie. Ne complacem in rutina pe care sus si tare o punem la zid ca sa putem sa ne razbunam dupa orele de program in puburi cu bere si rasete.
Dar a doua zi este la fel - ne intoarcem in aceeasi telenovela regizata de oameni pe care nu ii vedem si poate nu ii vom intalni niciodata.
Nu mai crede in reclame. Fericirea nu o gasesti in masini, case, bani si lux. Pune sub semnul intrebarii toate informatiile pe care le primesti. Chiar si aceasta. Intreaba cine iti trimite informatia. Ce scopuri are cel care iti trimite informatia? De ce vrea sa il asculti? Ce are de castigat din atentia ta? Ce ai tu de castigat din ce ai ascultat?
Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS
8 Comentarii:
-
-
Gyorgy Fekete spune:
...pe 06/7/08
Trebuie sa vezi filmul Into the wild bazat pe o poveste reala, exact ce ai scris si aici…
aurelian spune:
...pe 06/7/08
Un articol interesant, insa nu pot sa nu remarc o usoara contradictie intre: “Nu mai crede in reclame.” si proiectul Mobi-Marketing
sorin spune:
...pe 06/8/08
E frumos sa iubesti, dar mai mult imi place realitatea. In vise nu ai sentimente. Fericirea inseamna sentimente, iubire, dragoste. NU neaparat lux. Cat despre bunuri, sunt necesare. Asa ca mai bine lasam totul sa vina de la sine. Mai bine sa fim realisti si sa ne bucuram de succese, decat sa fim visatori si sa plangem de insuccese
Adrian Rus spune:
...pe 06/8/08
Bai Mihai, hai fii serios!
Fericirea o gasesti cand ai o familie frumoasa, cand ai o prietena/sotie superba cu care poti discuta, cand ai masina pe care ti-o doresti si cu care poti sa te plimbi si poti sa iti petreci timpul liber, cand ai casa si luxul pentru care ai muncit si mai ales cand ai un loc de munca care iti place.
Fericirea o ai cand exista satisfactie, si satisfactia o ai cand muncesti si cand vezi rodul muncii tale.
Pe langa toate astea fericirea e la apogeu doar daca exista dragoste si cand iubesti!
Munca e una, familia e alta, iar daca munca este a doua noastra familie e si mai bine!Hai ca m-am intins! Succese!
rast spune:
...pe 06/9/08
Citesc multe pe net… lumea viseaza la iubirea eterna, pana la moarte…
Realitatea le atara ca o iubire, rar dureaza mai mult de 2-3-5 ani.
Dar lumea viseaza, crede in ceea ce le “promit” filozofiile “cu inspiratie divina”!!Catalin Hulea spune:
...pe 06/9/08
Haaa… ce tare, nu-mi vine sa cred cat de adevarat e articolul asta pe care l-ai scris. Imi aduce aminte de “nu esti banii tai, nu esti masina ta, nu esti casa ta”… sau cum zicea ala in Fight Club
Se pare ca oamenii uita in mod constant sa fie oameni. Nu neaparat in sensul ca ar fi inumani, ci mai degraba in sensul ca alearga dupa niste chestii care nu ii reprezinta in loc sa fie fericiti cu ei insisi.
Dar asta, Mihai, nu are doar legatura cu televiziunea, “consumatorismul” & stuff. Ci e in natura umana, asa erau oamenii si acum 100 de ani, si acum 1000 de ani.
Dar atunci unde? Cum? Ce ar trebui sa faca pentru a gasi ceea ce cauta? Care mai cauta…
Scorpiono spune:
...pe 06/15/08
Suna a Robert Kyosaki, mentorul lui Trump.
Am publicat un filmulet pe blog, cu el..
TrackBack URI
