Mihai Dragan - kindablog

Piscotarii sunt acele persoane nelipsite la vernisaje. Vin, socializeaza, mananca piscoturi. Nimeni nu stie ce fac, nimeni nu stie cum traiesc. Toata lumea ii cunoaste pentru ca sunt sociabili si atat. Nu sunt cunoscuti pentru vreun talent oarecare ci doar pentru ca isi baga nasul peste tot. De multe ori se intampla sa nu aiba nici o legatura cu mediul in care s-au trezit.

Pornind de la ideea ca tot ce zboara se mananca isi imagineaza ca socializarea este mijlocul succesului. Isi imagineaza ca daca mamica si taticu’ le-au zis ca totul se face pe pile atunci chiar asa este. Ca nu ai nevoie sa muncesti ci doar sa cunosti oamenii potriviti.

Aici intervine partea interesanta - degeaba cunosti oamenii potriviti daca nu poti sa oferi nimic constructiv. Atata timp cat reteaua sociala nu este dublata de munca succesul va intarzia sa apara pana cand piscotarul isi va da seama ca nu mai vine niciodata.

Sarind din floare in floare va da mereu vina pe ceilalti, multimea fada care nu le intelege  geniul absolut si nu le apreciaza talentele ascunse.

Respect un om inteligent. Sunt placut impresionat de o adunare in care oamenii schimba idei si experienta. Imi place sa socializez cu oameni interesanti, oameni care iubesc ceea ce fac. Imi aleg insa cu atentie oamenii pe care i-as invita la o cafea si o fac doar atunci cand am ceva de spus. Din respect pentru timpul lor.

Si mai cred ceva. Cariera aduce socializarea si nu invers.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS