Mihai Dragan - kindablog

FuckedCompany.com - zvonuri despre companii cu probleme.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

In toamna acestui an Microsoft va livra primele mese interactive denumite “Surface”. Produsul la care inginerii Microsoft lucreaza de aproximativ 6 ani a trecut prin mai multe etape pana la versiunea finala.

Conceptul a pornit de la ideea unei mese virtuale de jocuri si a evoluat prin capacitatea mesei de a recunoaste obiecte. Acum dispozitivul poate functiona ca un media player, conector de diferite alte dispozitive bluetooth (ex. telefoane), aplicatie de recomandare a unor rute si multe altele.

Am ramas uimit de tot ceea ce inseamna acest concept. Pornind de la produs si pana la identitate simt ca Microsoft a dat lovitura. Nu numai financiar dar si ideatic. Inovatia cu care Apple se lauda pana acum pare sa fie lasata in umbra de obiectul creat de mamutul din Redmond.

Sa fie ceea ce ofera ei sau sa fie felul in care vad eu aceasta masuta motivul pentru care sunt atat de entuziasmat? As putea inclina catre cea de a doua varianta. Cum acum 6 luni vorbeam in Kondiment despre lansarea lumii interactive in lumea reala, intr-un mix de elemente din cele doua. Aceasta miscare inovatoare a Microsoft vine sa imi confirme viziunea. Viitorul este interactiv. Internetul si lumea reala vor converge la un punct comun. Informatia si modul de exploatare a ei in zona Internet va deveni posibila si in lumea reala.

Suntem in pragul unei noi revolutii tehnologice. Urmatorii 10-15 ani vor fi perioada ce va insemna pentru aceasta era ceea ce masina cu aburi a insemnat pentru inceputul epocii industriale.

Ii multumesc lui Alex pentru pont.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Pe blogul lui Daniel Nastase.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Va Sandy…Sandy sans doute…Eheee….desenele animate postcomuniste trezesc melancolia in mine. Iata unde puteti asculta muzica si citi versurile: http://www.coucoucircus.org/da/generique.php?id=418 .

De asemenea: Saber Rider si Shtrumfii.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Mergeam pe strada, in cautarea unei farmacii unde as putea cumpara un plasture. Am avut proasta inspiratie de a incalta niste mocasini noi care inca ma bateau. Dupa ce am mers vreo 3 ore prin oras aveam o ditamai batatura pe piciorul stang.

Merg in piata Romana unde stiam ca exista o farmacie. Ajung in locul respectiv si … oroare… farmacia nu era. Urma sa imi continui suferinta pana la urmatoarea.

In timp ce meditam la batatura mea vad o batranica ce se impiedica si cade in mijlocul drumului. In cadere se loveste la cap si incepe sa ii curga sange. Era la aproximativ 20 de metri de mine.

Dau fuga spre ea sa o ajut sa se ridice. Pana ajung la ea 5 persoane o ingrijeau deja. Doua femei o ridicasera. Una ii oferise un pachet de servetele sa isi tamponeze sangele ce curgea. Un tanar student o tinea de brat sa nu se dezechilibreze in timp ce un “baiat de cartier” cu tigarea in gura ( genul pe care nu ai vrea sa il intalnesti noaptea alturi de prietenii lui pe o strada intunecata ) ii desfacuse pachetul cu servetele batranicii si atent o ajuta sa isi stearga sangele.

Voiam sa ma implic si eu dar oamenii se strangeau sa o ajute pe femeie si deja nu mai era loc. Au plecat trei persoane impreuna cu ea, tinand-o de mana, spre Spitalul de Urgenta.

Am ramas mut. Credeam ca se intampla numai in filmele americane. Nicidecum in Romania. Poate…doar poate…nu suntem asa de rai. Poate doar ne place sa ne flagelam cu rautatea aceasta “tipic” romaneasca. Poate chiar suntem niste oameni buni, intr-o situatie rea.

Sincer - intamplarea m-a impresionat mai mult decat Cristi Mungiu care a castigat la Cannes. Nu ma intelegeti gresit - il felicit si cred ca este un mare pas pentru cinematografia romana. Dar ma lasa rece comparandu-l cu intamplarea de astazi.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Tanarul Andrei Serdeliuc, bun amic si programator, are blog.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

Ce poti face cand gandurile iti fura somnul iar grijile iti consuma visele de duminica noaptea? Te trezesti, citesti, gandesti si reflecti. In aceasta situatie sunt eu.

Acum ceva timp am ales calea antreprenoriatului in domeniul interactiv. Cu experienta anilor in care am lucrat in domeniul lumii internetului, multa ambitie, entuziasm si mii de vise am plecat pe acest drum.

Dupa 3 luni de zile proiectele cresc in complexitate si frecventa. Aliante se formeaza iar parteneri de afaceri isi fac aparitia. Lucrez cu oameni de calitate iar agentia incepe sa produca din ideile cu care am plecat.

Totul pare ok si probabil asa este. Dar somnul se imputineaza. Din cauza muncii dar si a nelinistii. Pentru prima oara in viata ma simt pe picioarele mele. Firave dar capatand putere. Calc pe drumuri necunoscute.

Am practicat taekwondo de performanta. Un sport oarecum violent dar plin de spirit. Este un sport al vietii. Un sport ce te formeaza si te educa.

Imi aduc aminte de maestrul care m-a impresionat. Spunea intotdeauna inaintea meciurilor ca nimeni nu castiga puncte prin forta si violenta ci prin control si dominarea fricii. Da - frica. El, multiplu campion national, balcanic, vicecampion european ne vorbea de frica. Ne-a marturisit ca nu exista luptator de taekwondo neinfricat. Exista doar cei ce isi controleaza frica, cei ce trec peste ea, cei ce o tin la respect.

Iar cea mai des intalnita frica este cea de necunoscut. Cea pe care o intalnesti pe cararile nebatatorite. Cea pe care o intalnesti pe drumurile nestrabatute inca.

Sunt curios…un Steve Jobs…un Bill Gates…un Napoleon (stiu…ciudata alaturare)… au avut nopti nedormite? S-au gandit vreodata la incercarile ce ii asteapta maine, saptamana viitoare, luna viitoare, anul viitor? Sunt sigur ca da. Si sunt sigur ca au pus un zambet mare si puternic pe fata si au mers inainte. Cam ce am sa fac eu.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS

PearPanache.com - un site despre pere si retete de pere. Asta da nisa interesanta. Design interesant de asemenea.

Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS