…azi. In mod normal 20 era o zi frumoasa, dar 20-ul lunii asteia mi-a dat cu mojo-ul de pamant (si l-a stins ca pe un muc de tigara). De cand m-am dat jos din pat am simtit ca nu va merge bine (am alunecat si am dat cu capul de scaunul de langa pat). Au urmat nervi, stres, alergaturi, caldura, foame, somn, sictir etc. Toate servite cu o garnitura de deprimare si un strop de ameteala tipica noptilor albe.
Am plecat de acasa…m-am intors…am plecat iar. Am asteptat in traficul infernal de pe Bucuresti - Ploiesti. 5km de mers bara la bara (activitatea foarte interesanta de altfel, atunci cand nu te grabesti sa iti faci un pasaport). Aglomeratie, zgomot, poluare, mirosuri neplacute, caldura (am mentionat ca urasc caldura atunci cand se imbina cu aglomeratia?) si toate pentru ca niste muncitori sunt platiti ca sa stea. Si stau nene. In nesimtire stau. Dorm pe marginea soselei sau se holbeaza la lopeti, echipamente sau ce draci mai au ei pe acolo. Evident, nu pot sa o faca prea pe fata asa ca exista tot timpul cineva care se misca. Nu munceste. Doar se misca. Verifica. Observa. Repara…stiti voi.
Am ajuns in cele din urma, in ultimele 10-15 minute de program la pasapoarte si surprinzator sunt indrumat amabil catre locul in care primeam formularul de cerere. Il completez la fel de amabil (reusisem sa gasesc un pix la un ghiseu, dupa vreo doua minute de cerut in dreapta si in stanga), bucuros ca lucrurile se pun cap la cap, fac o copie dupa cartea de identitate (foarte aproape copycenterul), merg la ghiseele unde se predau formularele (erau 3 ghisee si doar o singura persoana la “coada”). “Wow”, imi zic, “ce bine organizat e totul…nu tu coada..nimic, oameni amabili…”. Ajung la ghiseu, vesel ca am completat. Inmanez formularul functionarului. Imi cere buletinul, il ofer…in continuare vesel de simplitatea inregistrarii. “Vai domnule, nu aici faceti inregistrarea, ci la Pipera…stiti…baza keoke…fabrica de glucoza…acolo este oficiul pentru judetul Ilfov”. *&%(*&^!@#$. Cred ca cineva acolo sus se tavalea pe jos de ras la faza asta.
Dupa scurta pauza de liniste..totul s-aintors la starea generala: blocuri gri…metrou si mai gri…niste tipi de la radio 21 cu niste peruci afro gri…asfalt gri (aaa..asta oricum era asa)
Dar nu mai este mult: 3 ore si trece…
Urmareste-ma pe Twitter | Aboneaza-te la RSS